05 June,
2013

Comunitățile creștine

 

Gabriel Baicu

Adevăratele comunități creștine ar trebui să fie centre spirituale și sociale care să nu fie axate pe respectarea unor doctrine sau dogme fixe și obligatorii, ci să graviteze în jurul manifestărilor puterii lui Dumnezeu și a servirii celor în nevoie. Toată activitatea acestor centre spiritual-sociale ar trebui să se concentreze pe slujirea celor săraci, a văduvelor, a celor bolnavi și a celor handicapați. Aceste centre locale ar trebui să înlocuiască Bisericile instituționale locale, care sunt animate mai mult de dorința de a își demonstra valabilitatea propriilor dogme și doctrine, decât de dorința de a pune în practică învățăturile lui Isus (Iisus). Nimeni nu s-ar mai preocupa să facă demonstrația faptului că el sau ea au o doctrină religioasă mai bună decât ceilalți, ci fiecare ar avea libertatea de a își forma și păstra propriile păreri în materie de doctrină și de ritualuri. Dialogurile vor fi binevenite și fiecare va urmări să păstreze simplitatea ritualică a vieții lui Isus (Iisus) și înțelegerea complexă a învățăturilor Sale. Ce ritualuri a săvârșit Isus (Iisus), asupra celor credincioși sau asupra celor credincioase, în timpul vieții Sale? El a recomandat doar săvârșirea Cinei de către urmașii Săi,  pe care El a săvârșit-o într-un cadru neprotocolar, împreună cu ucenicii Săi, ca pe un prilej de aducere aminte a vieții și a jertfei Sale. Cina este o amintire a jertfei lui Isus (Iisus) și nu este o repetare a jertfei Lui, căci Biblia ne spune că el s-a jertfit o singură dată pe cruce și nu o face de câte ori luăm noi cina, în mod ritualic.

 

Isus (Iisus) nu se rezuma să predice în sinagogi și să respecte ritualurile religioase. El a depășit cu mult acest cadru și a manifesta puterea lui Dumnezeu în locurile unde îi putea întâlni pe cei în nevoie. Isus (Iisus) nu a așteptat să vină săracii și bolnavii la El, pentru a le predica evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, s-a dus El l-a aceștia. Lucrul acesta mi se pare determinant în înțelegerea învățăturilor lui Isus (Iisus). Aceasta deoarece putem înțelege mai bine ce înseamnă Biserica și ce înseamnă activitatea de practică a învățăturilor lui Isus (Iisus), urmărind viața Lui. El nu s-a retras într-o clădire unde a așteptat să vină cei sau cele credincioase, ci a pornit pe drumurile Palestinei și i-a întâlnit pe cei sau cele credincioase în locurile unde aceștia se aflau. Isus (Iisus) a făcut El primii pași, a parcurs El drumul de la Dumnezeu la om, prin revelație și i-a învățat evanghelia Împărăției pe oameni în locurile unde aceștia trăiau și nu în sinagogile evreiești, cu toate că El era iudeu. Atunci când a învățat adevărurile lui Dumnezeu într-o sinagogă, un centru religios similar cu Bisericile instituționale de astăzi, Isus (Iisus) a fost întâmpinat cu ostilitate.

 

"10 Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.

 11 Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.

 12 Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”

 13 Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.

 14 Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!" (Luca 13; 10-14)

 

Ciudat, nu este așa? În locurile în care se chema numele lui Dumnezeu, nu puteau fi învățate adevărurile Sale. În sinagogi El nu putea învăța adevărurile lui Dumnezeu, în deplinătatea lor, pentru că acolo existau reguli fixe și cenzura preoților și a bătrânilor comunității și de aceea a fost nevoit să pornească pe străzi, pentru a putea să îndeplinească acest lucru. Oare în Bisericile instituționale de astăzi se pot învăța cu adevărat adevărurile lui Dumnezeu? Eu sincer mă îndoiesc de acest lucru și consider că ceea ce se întâmpla atunci în organizația religioasă evreiască se întâmplă și astăzi în cadrul bisericilor instituționale, desigur în forme specifice.

 

Comunitățile evreiești, alcătuite în numele lui Dumnezeu, au reprezentat un adevărat obstacol în calea misiunii lui Isus (Iisus), iar conducătorii acestor comunități s-au declarat încă de la început dușmanii misiunii Sale. Aceasta se explică prin aceea că acei conducători religioși priveau cu suspiciune orice activitate spirituală, care nu se săvârșea sub controlul lor. Exact la fel se întâmplă și astăzi. Internetul sau activitatea independentă a grupurilor sau indivizilor, din cadrul comunităților creștine sunt privite cu îngrijorare de către aceia sau acelea care vor să controleze strict activitatea acelor comunități. Ei văd în aceste activități un pericol pentru ei înșiși și pentru comunitățile lor și caută să înlăture această presupusă amenințare, exact așa cum au procedat și preoții din V.T. cu Isus (Iisus). Acestor funcționari religioși le este frică că se strică datinile lor și că ei își pierd din importanță sau din autoritate, în fața comunităților creștine. Mai mult, mesajele lui Dumnezeu pentru timpul prezent nu ajung la credincioși, căci ele nu pot fi transmise liber către aceștia. Ne rămâne acest spațiu liber al Internetului, împotriva căruia caută să lupte, în predicile lor, funcționarii religioși. Deocamdată acest spațiu este liber dar probabil că nu va fi până la sfârșit, deoarece Anticristul și ”fiara,” descrisă în cartea Apocalipsa lui Ioan, vor face tot posibilul ca să îl controleze. (Apocalipsa lui Ioan 17; 1). Unele din mesajele mele par a fi oarecum înaintea timpului, dar în realitate acum este timpul lor, căci atunci aceste mesaje nu se vor mai putea transmite.

 

Isus (Iisus) a fost împiedicat din răsputeri, de către funcționarii religioși, să transmite mesajul lui Dumnezeu, pentru vremurile respective. Cei din urmă nu numai că nu au facilitat transmiterea acestui mesaj, așa cum ar fi fost cazul, adică să îl ajute pe Isus (Iisus) să îndeplinească misiunea dată Lui, de către Dumnezeu, dar chiar dimpotrivă s-au opus acestei misiuni din toate puterile lor. Există similaritate cu vremurile prezente, în care credincioșii, în loc să scruteze, din punct de vedere spiritual, viitorul, s-au așezat confortabil în prezent, se consideră privilegiați față de restul lumii, așa cum făceau și Evreii și privesc cu suspiciune pe oricine spune altceva decât au fost învățați ei sau ele să audă. Sfârșitul tuturor lucrurilor nu va întârzia să vină, așa cum prevede cartea Apocalipsa lui Ioan și dacă nu va venii, așa cum speră mulți, înseamnă că tot Creștinismul nu a fost decât o păcăleală sau că a fost foarte greșit înțeles. Numai că învățătura creștină nu este o păcăleală, chiar dacă este de multe ori greșit înțeleasă.  În vremurile din urmă, vor venii mesaje de la Dumnezeu, pentru acele vremuri și funcționarii religioși de atunci, vor face tot posibilul ca să le împiedice. Cei sau cele care vor transmite aceste mesaje vor avea de suferit și vor fi ostracizați, de către comunitățile creștine, așa cum se prezintă ele în momentul de față. Toți aceia sau acelea care vor dori să trăiască în neprihănire vor fi persecutați și Bisericile instituționale vor fi niște sisteme autoritare pregătite să sacrifice pe cei puțini, de dragul celor mulți, exact ca și în cazul lui Isus (Iisus). Cei puțini sau cele puține vor fi considerate a fi cauza tuturor relelor abătute asupra pământului, căci se va susține că ei sau ele nu respectă întocmai normele, datinile, doctrinele sau dogmele stabilite de Bisericile instituționale. Se vor impune reguli obligatorii a căror nerespectare va atrage pedepse aplicate de către sistemul religios. Neținerea duminicii, ca și zi de odihnă, ar putea să devină o obligație impusă prin lege și cei sau cele care nu vor respecta această obligație vor putea să fie aspru pedepsiți. Apartenența la o instituție bisericească sau alta ar putea să devină piatra de încercare a celor care cred în Dumnezeu și neapartenența la nici o astfel de instituție bisericească să fie considerată a fi o vină gravă.