08 August,
2013

Dragostea de Dumnezeu

 

Gabriel Baicu

Mulți se laudă că îl iubesc pe Isus (Iisus) Hristos, dar sincer să fiu eu nu îi cred. Aceasta deoarece cu toate că Isus (Iisus) Hristos este în mijlocul lor, ei nici măcar nu îl observă. Mă refer la numeroasele persoane, care sunt umplute cu Duhul lui Hristos și pe care nimeni nu îi ia în considerare. Dacă îl iubim așa de mult pe Hristos, cum se face că unii nici nu îl văd, când El trece pe lângă ei sau pe lângă ele și nici nu îi interesează de soarta Lui. Isus (Iisus) locuiește în oameni și cine nu îl iubește pe semenul său, pe care îl vede, cum poate să spună că îl iubește pe Dumnezeu, pe care nu îl vede? (1 Ioan 4; 20) Isus (Iisus) este tot timpul în mijlocul nostru și în realitate nu cred că se simte prea iubit. Mulți dintre noi nu îi iubesc de fapt pe Isus (Iisus), care a fost un om ca și noi, este drept, plin de Duhul lui Dumnezeu, ci iubesc o imagine falsă a Lui, un fel de idol, construit de către Bisericile instituționale. Ei iubesc un fel de Stăpân al universului, care poate să le rezolve toate problemele și să le asigure succesul în tot ceea ce ei sau ele întreprind. Ei iubesc un Isus (Iisus) puternic care ne poate da orice dorim, dar nu iubesc un Isus (Iisus) necăjit și nevoiaș care are nevoie de ei sau de ele și care, fără să vrea, cere ajutorul lor. Isus (Iisus) este tot timpul în mijlocul celor credincioși, prin acei micuți frați ai Săi, dar frații mai mari, ai acelor micuți, nu îi văd și nu îi iubesc, cu toate că, în același timp, frații și surorile mai mari strigă cu tărie că îl iubesc pe Dumnezeu.

 

Oamenii nu mai sunt văzuți ca o imagine a lui Isus (Iisus), pentru că nici El nu mai este văzut ca un prototip al omului. Imaginea despre Isus (Iisus) a fost mult modificată de către instituțiile bisericești și El a devenit cu totul altceva decât s-a prezentat pe Sine că este. Isus (Iisus) a fost extrem de modest și nu s-a scos pe Sine deloc în evidență. A pus întotdeauna în față pe Tatăl Ceresc și pe noi a venit să ne servească. Tot timpul Isus (Iisus) a arătat către Tatăl și a luat acest lucru ca pe o dovadă că mărturia Lui era adevărată, căci El nu venise pentru gloria Sa, ci pentru gloria Tatălui. Isus (Iisus) a căutat să ne pună în legătură directă cu Tatăl și așa ar trebui să facă și instituțiile bisericești. Pe Sine, Isus (Iisus) s-a prezentat ca pe o Cale, un Ghid sau un Păstor și nu ca pe un scop în sine. Scopul lui era dragostea dintre Dumnezeu și om, dar aceasta presupune cel puțin două entități egale. Între superior și inferior nu există dragoste, ci doar toleranță. Ca fel de dragoste are Dumnezeu pentru noi, de la superior la inferior sau de la egal la egal? Eu susțin că în și prin Isus (Iisus) noi suntem priviți ca egalii lui Dumnezeu, căci Isus (Iisus) însuși este egalul lui Dumnezeu. Isus (Iisus) însă este și egalul omului, căci El a fost un om, ca fiecare dintre noi, dar fără păcat. Prin urmare, când suntem fără păcat și noi suntem egalii lui Dumnezeu.

 

Scopul lui Dumnezeu cu omul este dragostea, care este deasupra oricărei entități și de aceea Dumnezeu este dragoste. Voia Tatălui a fost și este voia lui Isus (Iisus) și voia Tatălui trebuie bine cunoscută și înțeleasă de noi. Isus (Iisus) a fost modest în ținută și pretenții, a spălat picioarele ucenicilor și i-a servit la masă. Unde a dispărut acel Isus (Iisus), de ce a fost înlocuit cu un Stăpân atotputernic? Isus (Iisus) este fratele nostru, Cel întâi născut dintre mai mulți frați, El este și Fiul Omului și nu numai Fiul lui Dumnezeu. Unde este Acel Isus (Iisus)? Astăzi Isus (Iisus) este prezentat doar ca și Dumnezeu și atâta, dar Persoana Lui, dezumanizată, nu mai are același apel pentru oamenii credincioși. Isus (Iisus) a fost ridicat prea sus și nu mai poate fi ajuns. Isus (Iisus) nu mai poate fi un model pentru oameni, dacă El nu mai este și om, căci oamenii pot folosi ca model tot un om și nicidecum altceva decât un om. Unii au inventat o ”șmecherie,” o tehnică de manipulare, ei l-au dezumanizat pe Isus (Iisus), ca să poată vorbi numai ei în numele Lui. Cu toate acestea, Isus (Iisus) trăiește în noi și numai trăim doar noi singuri, în noi, atunci când trăiește El în noi, căci El trăiește cu noi. De aceea a spus El că atunci când nu facem bine unui om, chiar Lui nu îi facem bine. (Matei 25; 31-46)

 

Mulți Creștini fac aceeași greșeală ca și Evreii din V.T., care l-au răstignit pe Isus (Iisus) deoarece nu vedeau în El pe Dumnezeu. La fel ca și Creștinii de astăzi, acești Evrei așteptau un Stăpân glorios, un Cuceritor, care să le dea tot ceea ce ei au sperat, care să îi dezrobească de Romani și de ce nu, ca să îi transforme pe ei în stăpânii lumii. Numai că un astfel de Hristos nu există. Nu spun aceasta pentru a diminua puterea lui Dumnezeu, ci spun aceasta pentru a reliefa adevărul că Dumnezeu este dragoste și nu agreează o subordonare bazată pe egocentrism. Mulți spun cu emfază că îl iubesc pe Dumnezeu. Cu toate acestea, ei nici măcar nu au luat în seamă că printre ei sunt oameni însetați și flămânzi. Ei nu au fost niciodată într-un spital pentru a îi vizita pe bolnavii care nu au pe nimeni care să îi viziteze, ei nu au vizitat niciodată un deținut sau o deținută, care a rămas fără familie, fiind părăsită de toată lumea, în urma nenorocirii sale și nici nu s-au gândit să le ducă și lor vestea bună a evangheliei. Astfel de persoane, mari iubitori de Dumnezeu, își văd doar de interesele lor și ale familiilor lor, pentru că așa face toată lumea. Sunt de acord că așa face toată lumea, dar Isus (Iisus) i-a învățat altceva pe ucenicii Săi decât îi învață lumea. Iată ce i-a învățat:

 

"31 Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.

32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;

33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui.

34 Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

35 Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit;

36 am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”  

37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?

38 Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?

39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”

40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.”

 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

 42 Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;

 43 am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.”

 44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând, sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?”

 45 Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.”

 46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică.” (Matei 25; 31-46)

 

Mulți spun că ei au credință și aceasta este de ajuns, deoarece apostolul Pavel i-a învățat că prin credința din inimă și prin mărturisirea cu gura se dobândește mântuirea. (Romani 10; 10) Eu însă le spun că Isus (Iisus) nu ne-a învățat așa, El ne-a spus că dacă nu facem faptele cerute de dragostea față de aproapele vom merge în osânda veșnică. Mulți se rătăcesc citind scrierile lui Pavel și răstălmăcesc aceste epistole spre pieirea lor. (2 Petru 3; 15-16) Ele trebuie citite desigur dar trebuie înțelese duhovnicește, așa cum chiar Pavel a precizat. (1 Corinteni 2; 12-13) Mulți spun că îl iubesc pe Dumnezeu și sunt gata să moară pentru credința lor, dar nu îl iubesc pe aproapele lor. Pe aceștia îi cred, doar pe jumătate, deoarece acela sau aceea care este gata să mizeze totul pe credința ei, să sacrifice totul pentru ea, are, fără îndoială, un devotament față de această credință. Cu toate acestea, apostolul Pavel ne spune că nici măcar sacrificiul propriei vieți nu este suficient pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, dacă încercăm să obținem mântuirea dând la schimb viața noastră, dar fără să avem dragoste.

 

"1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

 2 Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic."  Mat 6.1-2; (1 Corinteni 13; 1-3)

 

Oricine este gata să moară pentru credința sa în Dumnezeu dar face acest lucru din dragoste și nu doar pentru că s-a plictisit de viața sa grea, iubește și pe aproapele Său, așa cum l-a iubit Isus (Iisus), căci cine nu iubește nu l-a cunoscut pe Dumnezeu. (1 Ioan 4; 8) Cum putem să afirmăm că suntem gata să murim pentru Dumnezeu, dacă noi încă nu l-am cunoscut? Cine urăște pe fratele său sau acela căruia problemele fratelui său îi sunt indiferente trăiește încă în întuneric și încă nu poate afirma că îl iubește pe Dumnezeu. (1 Ioan 2; 11)