14 September
2014

Iertarea de pacate

 

Gabriel Baicu

Concepția bazată pe faptul că anumite persoane au dreptul să ierte păcatele altor persoane nu are nici un fundament biblic, dacă nu se referă decât la iertarea păcatelor săvârșite exclusiv asupra celui în cauză. Din câteva texte ale N.T. s-a construit o doctrină falsă care stă la baza unui ritual religios prin care funcționarii bisericești au posibilitatea să ierte sau să țină păcatele altor oameni. Iată textele:

 

"15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.

 16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.

 18 Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer." (Matei 18, 15-18)

 

Acest text ne spune clar că orice Creștin are dreptul să lege sau să dezlege păcatele și desigur greșelile săvârșite împotriva sa. Aici nu este vorba despre vreo autoritate conferită unor autorități bisericești. Isus (Iisus) nu putea să spună celor care îl însoțeau ”spune-l bisericii,” deoarece este evident că în vremea Sa nu exista o Biserică. Primele Biserici au apărut numai după răstignirea și învierea lui Isus (Iisus). Câtă vreme Isus (Iisus) a trăit pe pământ nu a existat nici o Biserică, deci expresia despre care N.T. scrie că ar fi fost spusă de Isus (Iisus)și anume ”spune-l bisericii” este un adaos târziu la învățăturile Sale. Aceasta este o dovadă indiscutabilă că N.T. nu conține doar mesaje insuflate de Dumnezeu, căci El nu ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Desigur că cei și cele care sunt deja îndoctrinate o să fie șocate și o să protesteze, dar este problema lor, Biserica nu exista, este un fapt unanim acceptat, în vremea cât Isus (Iisus) a trăit pe pământ. Oricine se poate documenta în legătură cu acest aspect.

 

La acest text se adaugă un altul care vine parcă din cu totul altă sursă. În următorul text al N.T. se pare că numai Petru ar fi primit de la Isus (Iisus) puterea de a lega sau dezlega păcatele.

 

"17 Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

 18 Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.

 19 Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” (Matei 16; 17-19)

 

S-ar părea la prima vedere că Petru ar fi primit o putere excepțională dar dacă citim cu atenție el nu a primit nimic altceva decât au primit toți ceilalți credincioși. Cu toate acestea, pe acest text biblic funcționarii bisericești, leagă și dezleagă păcatele și îi iartă pe credincioși de păcatele lor, aș spune eu în mod nejustificat. Numai cei și cele care au suferit în urma păcatelor noastre au dreptul să le țină sau să le ierte. Avem dovada biblică clară că Isus (Iisus) nu i-a oferit lui Petru nici o autoritate deosebită, într-un text din evanghelia după Ioan:

 

"21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”

 22 După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!

 23 Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20; 21-23)

 

Orice ucenic al lui Hristos se pare că a primit puterea de a ierta sau ține păcatele dar trebuie să fim atenți despre care păcate este vorba. Acest text se referă numai la păcatele pe care cineva le săvârșește împotriva noastră personal, căci nu putem ierta păcatele pe care oamenii le fac împotriva altor persoane. Ce calitate avem noi să iertăm păcatele care nu sunt săvârșite împotriva noastră, cum putem trece peste decizia pe care numai cel sau cea în cauză poate să o ia? Numai acela sau aceea, direct afectată de un păcat, poate să ierte sau să țină acel păcat, nimeni altcineva nu ar putea. În orice caz, Dumnezeu ne iartă nouă păcatele numai în măsura în care noi îi iertăm pe ceilalți. Poate Dumnezeu să ierte un păcat cuiva dacă noi nu îl iertăm? N.T. nu îmi permite să dau un răspuns indiscutabil la această întrebare. Consider că Dumnezeu judecă cu dreptate și iartă cu dreptate. Ce se întâmplă dacă partea vătămată nu este de acord cu iertarea celui vinovat? Dumnezeu este suveran dar se pare că ține cont și de părerea noastră și de aceea ne îndeamnă să îi iertăm pe toți aceia și acelea care ne greșesc și chiar condiționează iertarea noastră de felul cum îi iertăm pe ceilalți.

 

"14 Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.

 15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre." (Matei 6; 14-15)

 

Dacă Isus (Iisus) ne-a învățat să iertăm toate păcatele, de ce atunci ne-a dat El posibilitatea să ținem anumite păcate? (Matei 16; 19; 18; 18; Ioan 20; 23) Nu are nici o logică. Cele două învățături se contrazic între ele. Este foarte probabil ca cei care au editat N.T. să fi introdus în acesta unele din aceste texte. Ori trebuie să iertăm toate păcatele săvârșite împotriva noastră ca, la rândul nostru să fim iertați de Dumnezeu, ori putem să ținem unele păcate, cele două pur și simplu nu merg împreună. Așa cum am arătat de multe ori, N.T. nu conține doar învățături clare și indiscutabile, care ar putea să fie urmate ca un rețetar sau un cod de legi. N.T. este doar o deschidere, o invitație la o relație personală cu Hristos, care atunci când locuiește în noi ne arată toate lucrurile. Singurul ghid sigur pe care trebuie să îl urmăm este Hristos, care locuiește în noi. Bisericile instituționale și-au întărit autoritatea lor și au tendința să și-o dezvolte în continuare și redactorii N.T. au avut în vedere construirea unor comunități puternice, care trebuiau dominate de către conducătorii lor, inclusiv prin instituirea autorității de a ierta sau ține păcatele. Acesta a constituit, de-a lungul istoriei, un instrument extraordinar de puternic de aservire a maselor de credincioși dar care nu se bazează pe ceea ce ne-a învățat cu adevărat Isus (Iisus). După aproape 2000 de ani este greu de făcut lumină în legătură cu autorii fiecărui text, dar se pare că, având în vedere întregul mesaj al N.T., rugăciunea Tatăl nostru este cel mai aproape de învățăturile lui Isus (Iisus). Cu toate acestea este foarte dificil de a avea o certitudine absolută în legătură cu ceea ce a spus Isus (Iisus) personal și cu ceea ce au spus ucenicii Lui că ar fi spus El. Un lucru este sigur, N.T. este folositor dar nu ca să fie ridicat la rangul de adevăr absolut, așa cum fac multe mișcări evanghelice, dar fără temei, ci este util pentru ca să ne informeze că orice om poate intra într-o legătură personală cu Dumnezeu și poate deveni copil al Lui, fiul și fiica Lui, așa cum a fost și Isus (Iisus).