05 June,
2013

Isus (Iisus) Hristos nu este Singurul nascut din Tatal

 

Gabriel Baicu

Iată mai jos câteva texte biblice, dintre care unele se contrazic doar aparent între ele, dar și texte între care există contradicții reale, care influențează câteodată decisiv modul de înțelegere a învățăturilor lui Isus (Iisus). Un prim grup de texte din N.T. afirmă că Dumnezeu are un singur Fiu și un al doilea grup afirmă că El are mai mulți fii și fiice. Aceasta nu este decât o contradicție aparentă și denotă doar o exprimare ambiguă. Contradicția reală constă însă în afirmația că Isus (Iisus) este Singurul născut din Dumnezeu și această afirmație nu este exactă, deoarece tot N.T ne spune că nimeni nu poate vedea sau intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu este născut din nou sau născut de sus, adică născut din Dumnezeu. Mai întâi aș dori să fac precizarea că termenul ”născut,” folosit pentru Fiul lui Dumnezeu, înțeles în Persoana lui Hristos cosmic, din veșnicii, este cât se poate de imprecis. Dacă este ”născut,” în sensul pe care oamenii îl conferă, în mod obișnuit, acestui termen, fie chiar și în sens figurativ, atunci Hristos nu are cum să fie veșnic. Tot ceea ce este născut are un început, oricât de îndepărtat în timp. Dacă Hristos este născut de Tatăl, aceasta înseamnă că El are un început, adică momentul nașterii Sale. Cu toate acestea, termenul născut, referitor la Hristos din veșnicie, nu reflectă natura Sa, căci Hristos și Tatăl sunt un singur Dumnezeu și nu doi, deci amândoi există din veșnicie, fără început și fără sfârșit, ca un singur Dumnezeu, chiar dacă în ipostaze diferite. Dacă însă se referă la Persoana lui Isus (Iisus), care a trăit pe pământ, acum aproximativ 2000 de ani, atunci termenul născut are un sens deplin, căci Isus (Iisus) a fost născut din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, deci El este născut din Dumnezeu, dar cum vom vedea, nu este singurul născut din El, căci, după cum a spus chiar El, nimeni nu poate vedea sau nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu este născut din apă și Duh Sfânt, adică născut din Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6)

Voi analiza aceste aspecte, cu importante consecințe pentru credința creștină și voi scoate în evidență contradicțiile reale, pe fundalul unor contradicții aparente, care în realitate sunt doar ambiguități și de asemenea voi sublinia efectele profunde ale unor exprimări imprecise, care se regăsesc în unele texte biblice. Scopul nu este da a diminua încrederea unora în relatările N.T., ci acela de a clarifica corelații importante și idei esențiale, care se desprind din citirea unor tematici prezentate de Biblie. Voi reda mai întâi primul grup de texte:

"14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl." (Ioan 1; 14)

"16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." (Ioan 3; 16)

"9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El." (1 Ioan 4; 9)

În continuare am să prezint textele din care reiese că Dumnezeu are mai mulți fii și fiice și nu doar un singur Fiu:

"12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;" (Ioan 1; 12)

"14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

 15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!, adică: Tată!”

 16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu." (Romani 8; 14-16)

 

"28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

 29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi." (Romani 8; 28-29)

 

"26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

 27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos." (Galateni 3; 26-27)

 

"4 Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

 5 ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea.

 6 Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”

 7 Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu." (Galateni 4; 4-7)

 

"1 Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este." (1 Ioan 3; 1-2)

 

Este adevărat că atunci când Isus (Iisus) a murit pe cruce, El era singurul Fiu al lui Dumnezeu, dar jertfa Lui a făcut ca din sămânța sângelui Său să se înmulțească familia lui Dumnezeu și în loc de un singur Fiu, Tatăl Ceresc a dobândit o multitudine de fii și fiice. În Romani 8; 29, ni se spune că Isus (Iisus) este Cel dintâi născut dintre mai mulți frați și dacă El este Cel dintâi născut, aceasta înseamnă că după El a urmat și continuă să urmeze și alții născuți și ei, ca și Isus (Iisus) din Dumnezeu, adică din om și din Duhul Sfânt. Toți împreună și de asemenea împreună cu Isus (Iisus) formează o familie de frați și surori. Este oare adevărat că Isus (Iisus) este Singurul născut din Tatăl, așa cum ni se spune în Ioan 1; 14 sau este El doar primul născut? Cu alt cuvinte, este adevărat că numai Isus (Iisus) a fost născut din Tatăl și nimeni altcineva nu a fost și ar fi de adăugat, este adevărat că nici nu ar putea fi născut din Tatăl? Nu este adevărat, dacă avem în vedere alte texte biblice care contrazic afirmația că Isus (Iisus) este singurul născut din Tatăl. Este exprimarea din Ioan 1; 14 una defectuoasă sau este pur și simplu o greșeală? În fapt, această exprimare este contrazisă de același apostol, adică de Ioan, dacă el este aceeași persoană cu cea care a scris și evanghelia după Ioan, căci în epistola 1 Ioan, iată ce ni se comunică:

 

"9 Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu." (1 Ioan 3; 9)

 

"7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

 8 Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.

 9 Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El." (1 Ioan 4; 7-9)

 

Isus (Iisus) nu este Singurul născut din Dumnezeu, după cum ni se relatează în 1 Ioan 3, 9, căci ”oricine” înseamnă mai multe persoane și nu doar Isus (Iisus). Isus (Iisus) deci nu este singura Persoană care a fost născută din Dumnezeu, ci orice om, care este născut din apă și Duh, este născut, prin aceasta din Dumnezeu, după cum în mod corect, după părerea mea, ne spune autorul epistolei 1 Ioan. Evanghelia după Ioan stabilește, în mod incontestabil acest principiu, în capitolul 3:

 

"1 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor.

 2 Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

 3 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

 4 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?”

 5 Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.

 6 Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh.

 7 Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”

 8 Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." (Ioan 3; 1-8)

 

Isus (Iisus) nu este Singurul născut din Dumnezeu și afirmația din evanghelia după Ioan este mai degrabă greșită. Isus (Iisus) nu a fost născut numai din Dumnezeu. El a fost născut și din om, adică din Fecioara Maria. Din acest motiv, oricine este născut din om, poate să fie născut și din Dumnezeu, prin nașterea din nou sau nașterea de sus. Isus (Iisus) a fost născut din om, tocmai pentru a îl putea conduce pe om la nivelul lui Dumnezeu și pentru a putea să fie un model pentru oameni. Faptul că Isus (Iisus) a fost născut din Fecioară nu este un handicap pentru noi, căci dacă ar fi atunci noi nu am putea niciodată să ajungem la nivelul staturii plinătății Lui. (Efeseni 4; 13) Dacă deci, Isus (Iisus) ar avea un avantaj asupra noastră, prin aceea că El a fost născut de o Fecioară și pentru că, pe de altă parte, noi nu suntem născuți din Duhul Sfânt și din fecioare, atunci aceasta ar avea ca efect imposibilitatea noastră de a fi ca și El, de a trăi ca și El. Dacă nașterea din Fecioară este o condiție a unei vieți fără păcat, atunci noi ar trebui să renunțăm la dorința de a duce o astfel de viață, deoarece noi nu suntem născuți din Fecioară.

 

Dacă Isus (Iisus), care a fost născut de o Fecioară este etalonul sau modelul nostru de credință, cum putem urma noi un astfel de model, dacă noi nu îndeplinim condiția de a fi născuți din Fecioară? Nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) este pentru noi un exemplu a ceea ce înseamnă nașterea din Dumnezeu, este o mai evidentă exemplificare a ceea ce înseamnă uniunea profundă dintre om și Dumnezeu. Isus (Iisus) nu putea face nici o greșeală, căci nu exista nici o jertfă pentru El, în baza căreia să fie iertat, dar noi dacă greșim suntem iertați în baza jertfei Lui. Aceasta pare a fi o cauză pentru care Isus (Iisus) a trebuit să fie născut din Fecioară. Dumnezeu trebuie să fie drept, căci dacă nu ar fi astfel, El ar putea fi acuzat de satana că este părtinitor. Cu toate acestea, Dumnezeu este drept în Sine, nu doar din cauza posibilelor acuzații ale lui satana, căci iubește dreptatea și aceasta este o garanție că El are o dragoste nepărtinitoare, pentru toți. Pe de altă parte, deoarece Isus (Iisus) nu avea voie să greșească, Dumnezeu Tatăl a luat precauțiile necesare ca omul Isus (Iisus) să nu fie doar născut de El, ci chiar conceput de El, prin Duhul Sfânt. Prin conceperea unui copil, trăsăturile genetice se transmit de la mamă și tată la copil. Ce trăsături genetice avea omul Isus (Iisus), numai pe ale Fecioarei Maria sau și ”genele” lui Dumnezeu Tatăl? Isus (Iisus) era Fiul Tatălui și semăna cu El, dar era și Fiul omului și semăna și cu Fecioara Maria, căci purta genele ei. Isus (Iisus) fără îndoială funcționa pe bază de gene, căci dacă nu El nu ar fi fost om și nu ar fi putut să fie un model pentru noi. Cum poate să semene genetic un om cu Dumnezeu este desigur o întrebare foarte grea, dacă ținem cont că Dumnezeu nu este om ci o realitate infinită, dacă luăm în considerare că El este Duh.

 

Are Dumnezeu Tatăl gene, la fel ca și omul? Aș răspunde doar că Dumnezeu Tatăl este Duh, după cum ne-a spus Isus (Iisus) și că neavând o existență biologică genele nu își prea găsesc nici un loc. Nu fac decât să dau curs a ceea ce ne spune N.T. și să încerc să înțeleg ce poate să însemne această uniune intimă dintre om și Dumnezeu, atunci când este vorba despre conceperea unui copil. Dumnezeu poate desigur să creeze gene, asemănătoare cu cele umane, chiar dacă El însuși nu are astfel de gene, dar acest tip de creație ar însemna că omul Isus (Iisus) a fost făcut de Dumnezeu, prin crearea unor gene. Discuția mi se pare foarte importantă, chiar dacă este dificilă, deoarece vreau să știu dacă Isus (Iisus) era un om la fel ca și noi și dacă nu ce îl deosebea de noi? În ce sens a fost Isus (Iisus), atunci când a trăit pe pământ, Fiul lui Dumnezeu. Eu nu contest în nici un fel că El a fost și că este Fiul lui Dumnezeu, dar cum trebuie înțeleasă această afirmație, mai exact? Dacă îmi doresc să fiu la fel ca și Isus (Iisus) atunci și El trebuie să fi fost la fel ca și mine, în punctele care ne leagă în ceea ce se poate numi om, căci altfel asemănarea mea cu El nu ar fi niciodată posibilă. Eu consider că Isus (Iisus) era un om, asemănător cu ceilalți oameni, din punct de vedere genetic, dar că avea de asemenea un set de gene, din partea Tatălui Său, care au permis ca El să poată să trăiască fără greșeală și înainte de a își începe misiunea Sa de propovăduire a evangheliei, dar misiunea proprie-zisă a început-o numai după ce a fost botezat în apă, de către Ioan Botezătorul, dar mai ales și mult mai important, după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt. Este limpede că Isus (Iisus) nu avea nevoie de botezul în apă, ci ne-a dat nouă un exemplu de ceea ce trebuie făcut, dar avea oare nevoie de umplerea cu Duhul Sfânt, pentru a își îndeplini misiunea? Eu susțin că da și că nici chiar Isus (Iisus) nu ar fi putut face nimic dacă Duhul Sfânt nu s-ar fi coborât asupra Lui. Cu alte cuvinte, ceea ce ne permite nouă oamenilor să credem că vom putea ajunge să fim la fel ca și Isus (Iisus) este umplerea Sa cu Duhul Sfânt, care s-a produs asupra Lui și care, în mod necesar, trebuie să se producă și asupra noastră. Nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) nu este explicația pentru care El a putut desfășura toată puterea și înțelepciunea Lui, cauza este coborârea Duhului Sfânt, asupra Sa, deoarece până ce aceasta nu s-a produs El nu a făcut nimic cu adevărat semnificativ. Isus (Iisus) a suferit o naștere din Dumnezeu, asemănătoare cu a noastră, dacă El și-a început misiunea Sa numai după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt, fiind născut, așa cum ar trebuie și noi să fim, din apă și din Duh. Nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) nu îl deosebește de noi și nevoia de a fi fost umplut cu Duhul Sfânt îl aseamănă întru-totul cu noi.

 

"16 De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

 17 Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea." (Matei 3; 16-17)

 

Isus (Iisus), cu toate că era născut din Fecioară, nu a început misiunea Sa până ce Duhul lui Dumnezeu nu s-a coborât asupra Lui, deci pentru lucrarea Sa, umplerea Sa cu Duhul Sfânt a fost esențială. Nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) nu a fost suficientă pentru ca El să poată îndeplinii misiunea de salvare a omului. Nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) a fost mai întâi de toate un semn de împlinire a unei profeții care privea venirea lui Isus (Iisus) în lume dar nu a fost un fenomen în lipsa căruia noi să nu putem face tot ceea ce a făcut și El. Dovada stă chiar în cuvintele Lui:

 

"11 Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

 12 Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl;

 13 şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

 14 Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face." (Ioan 14; 11-14)

 

Tatăl împreună cu Fiul locuiește în orice om credincios, care deci este născut din nou și orice om credincios locuiește în El. Nașterea din nou este un proces pe care Duhul Sfânt îl desăvârșește în noi. Prin Duhul lui Dumnezeu, care este și Duhul lui Hristos, orice om poate face lucrările pe care le-a făcut Isus (Iisus) pe pământ, deci El nu a avut nici un fel de privilegiu față de noi, adică și noi putem să facem ceea ce a făcut El, chiar dacă El a fost născut din Fecioară și noi nu. Puterea lui Isus (Iisus) a venit în totalitate prin Duhul Sfânt și nu datorită faptului că El a fost născut din Fecioară. Dovada acestei afirmații o reprezintă chiar textele biblice.

"16 A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,

 17 şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:

 18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi

 19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”

 20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.

 21 Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Luca 4; 16-21)

"1 Teofile, în cea dintâi carte a mea am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,

 2 de la început până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt, dăduse poruncile Sale apostolilor pe care-i alesese. (Faptele Apostolilor 1; 1-2)

 

"37 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan;

 38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El." (Faptele Apostolilor 10; 37-38)

 

Afirmația că Isus (Iisus) este Singurul născut din Dumnezeu este greșită, dar afirmația că Isus (Iisus) a fost singurul om conceput din Dumnezeu este fără îndoială corectă. Conceput de Dumnezeu înseamnă altceva decât făcut de El, căci conceperea unui copil, adică a lui Isus (Iisus) este un act extrem de intim și acest fenomen ne arată faptul că Tatăl dorește să aibă o relație extrem de apropiată cu Mireasa Sa, cu Mireasa Mielului, adică cu Biserica, prin urmare cu cei aleși.

 

"11 Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,

 12 pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,

 13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

 14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, prin viclenia oamenilor şi prin şiretenia lor în mijloacele de amăgire;

 15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos." (Efeseni 4; 11-15)

 

N.T. ne spune că noi putem să ajungem la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, tocmai pentru că și El a fost născut din om, la fel ca și noi și pentru că și noi putem să fim născuți din Dumnezeu, la fel ca și El. Pe mine nu mă impresionează faptul că Bisericile instituționale l-au transformat pe Isus (Iisus) într-un idol, într-un ideal de neatins, deoarece în realitate El a fost și Fiul omului și nu doar Fiul lui Dumnezeu. Isus (Iisus) este modelul nostru de credință și noi trebuie să trăim așa cum a trăit și El.

"6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2; 6)

Dacă nașterea din Fecioară a lui Isus (Iisus) ar fi fost un avantaj pentru El, acesta ar însemna că acest fapt ar fi un dezavantaj pentru noi și oricine s-ar putea scuza în fața lui Dumnezeu spunând că deoarece el sau ea nu a fost născută din Fecioară, el sau ea nu poate să trăiască așa cum a trăit Isus (Iisus), adică fără păcat. Numai că noi putem să trăim fără păcat tocmai pentru că, deși nu ne-am născut din Dumnezeu și dintr-o fecioară, din punct de vedere biologic, suntem născuți totuși din Dumnezeu și dintr-o ființă omenească, atunci când suntem născuți a doua oară și în felul acesta dobândim natura Lui. Prin nașterea din nou sau de sus, orice om este regenerat spiritual și dobândește aceeași natură ca și Dumnezeu, păstrând la fel ca și Isus (Iisus) o dublă natură, adică o natură divină și una umană. Deoarece natura umană se află într-o strânsă comuniune cu natura divină, în om, cea dintâi este profund influențată, regenerată de către natura divină și astfel omul ajunge să nu mai păcătuiască. Nimeni nu poate vedea și nimeni nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu se naște din El, deci Isus (Iisus) este doar primul om născut din Tatăl și nu este singurul om născut din El. Unele exprimări ale textelor N.T. sunt imprecise și fără nici o rea intenție, desigur, ele creează multă confuzie. Să nu uităm că ele au fost scrise acum aproape 2000 de ani și că pentru a ajunge la noi, ele au fost copiate de multe ori și din limbi diferite. Copiștii nu au fost întotdeauna foarte atenți și de aceea N.T. trebuie înțeles, în contextul fiecărei afirmații pe care o face și nu este de ajuns să fie luat la modul literal. Litera omoară, pe când Duhul dă viață. (2 Corinteni 3; 6)

Dumnezeu a avut un singur Fiu, până în momentul în care Isus (Iisus) a murit pe cruce, dar în momentul de față El are numeroși fii și fiice. Isus (Iisus) nu este Singurul născut din Dumnezeu, ci El este doar primul om născut din Dumnezeu și, în ceea ce îl privește pe Isus (Iisus) Hristos pre-existent, adică existent din veșnicie, Acesta nu este identic cu Isus (Iisus), care a trăit pe pământ. De ce nu este identic? Deoarece Isus (Iisus) din veșnicie nu conținea în Sine și natura umană și El de aceea a venit pe pământ, ca să cuprindă în Sine și natura umană, căci numai astfel noi, putem cuprinde în noi natura divină. Isus (Iisus) pre-existent, adică existent din totdeauna este tot Tatăl Ceresc, dar într-o altă ipostază. Nu există nici cea mai mică diferență în conținut sau în esență între Tatăl Ceresc și Fiul Ceresc, dar există o deosebire de fond între Fiul, înainte de întrupare și Fiul, după întrupare. Diferența constă în aceea că Fiul, după întrupare, conține o dublă natură, divină și umană, pe când Fiul, înainte de întrupare conținea doar natura divină. Uniunea între Tatăl și om se face în Isus (Iisus), prin nașterea omului Isus (Iisus), atât din om, cât și din Dumnezeu. Acesta este un proces pe care trebuie să îl parcurgă fiecare om credincios, în caz contrar, nu va vedea și nu va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Isus (Iisus) pe pământ, conținea în Sine toată plinătatea lui Dumnezeu, dar conținea și toată plinătatea omului, dar fără păcat. Dacă Isus (Iisus) a fost numai Dumnezeu, dar nu a fost și om, atunci noi nu vom putea niciodată să ajungem ca și El, căci noi suntem oameni. Dacă Isus (Iisus) a fost și om, atunci orice om poate să fie născut din Dumnezeu și astfel să trăiască cum a trăit și El.

Isus (Iisus) nu este Singurul născut din Dumnezeu, cel puțin atunci când afirmația respectivă se referă la Isus (Iisus) care a trăit printre noi, pe pământ. Dacă această afirmație se referă la Hristos pre-existent, atunci aș spune că ea este doar ambiguă, prin termenul ”născut” care este folosit, deoarece Fiul pre-existent este de fapt chiar Tatăl, dar într-o altă ipostază, adică într-o anumită formă, care însă nu poate fi caracteristică unei Realități, care este Duh. Termenul născut a fost folosit de Conciliile Bisericii instituționale pentru a putea atinge două țeluri în același timp, adică pentru a se referi la nașterea lui Isus (Iisus) pe pământ, dar și la existența lui Hristos pre-existent. Aceste țeluri nu au fost atinse și au semănat ambiguitate între nașterea lui Isus (Iisus) și originea lui Hristos pre-existent, care în fond este veșnic, deci fără origine, întrucât Hristos cosmic nu este născut în nici un fel. Fiul pre-existent nu este născut din Tatăl este chiar Tatăl, într-o altă ipostază. Hristos, Cel cosmic sau Cel veșnic nu este nimeni altcineva decât Tatăl, dacă ar fi două Persoane diferite atunci credința noastră nu ar mai fi monoteistă. Hristos Cel veșnic este o întrupare a Tatălui, adică este Tatăl însuși, care rămânând Duh, a luat în același timp și o formă, în care s-a întrupat.Isus (Iisus), Fiul lui Dumnezeu, care a trăit pe pământ l-a cuprins în El pe Tatăl, cu rezerva că nu știa toate lucrurile pe are le știa Tatăl, de exemplu nu știa momentul când va veni sfârșitul lumii. Cuprindea Isus (Iisus), Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului, toată plinătatea Tatălui, dacă unele lucruri nu îi erau cunoscute? Din punct de vedere spiritual, Isus (Iisus) Fiul lui Dumnezeu era una cu Tatăl, așa cum și noi ar trebui să fim una cu El, dar Isus (Iisus) nu era identic cu Tatăl, deoarece spre deosebire de Tatăl omul Isus (Iisus) cuprindea și natura umană. Dumnezeu Tatăl este Duh, dar Dumnezeu Fiul pre-existent, este și Duh și Trup sau nu este de loc. Existența a doi Dumnezei Duh, unul numit Tatăl și unul numit Fiul, nu are nici un fel de sens. Dacă Fiul pre-existent, adică existent înainte de întruparea în omul Isus (Iisus) nu este decât Duh, atunci negreșit El nu are cum să se deosebească cu nimic de Tatăl, nici ca și ipostază, deci Tatăl și Fiul nu sunt doi ci doar unul, adică Tatăl. Duhul Sfânt este Duh și este chiar Tatăl Ceresc, în relația Sa cu omul. Este vorba de o diferență de ipostază nu de esență. Duhul Sfânt este Tatăl, care locuiește în om și care îl naște pe om, a doua oara, astfel încât omul să fie născut, în același timp, din om, dar și din Dumnezeu. Isus (Iisus) nu este Singurul născut din Dumnezeu, ci fiecare din noi care este mântuit este la rândul lui sau al ei, născută din Dumnezeu. Fără nașterea din Dumnezeu nici un om de pe pământ nu poate vedea și nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu.