09 Nov.
2012

Ce "este scris" că a spus Isus (Iisus) şi ce a spus El în realitate

 

Gabriel Baicu

  

Există destule lucruri scrise în N.T., dar care nu sunt spuse de către Isus (Iisus), exact aşa cum sunt consemnate, cu o precizie ‚matematică.’ În vremea aceea nu existau reportofoane şi nu se luau notiţe. Se susţine teza că Duhul Sfânt a dictat scriitorilor N.T. întâmplările, pe care aceştia nu le-au cunoscut personal, dar care au fost aduse în mintea lor de Dumnezeu, direct, exact aşa cum acestea s-au întâmplat. Dacă această variantă ar fi adevărată, toate evangheliile ar fi identice între ele, până în cele mai mici detalii, cea ce nu este cazul. Spusele lui Isus (Iisus) sunt consemnate, de către scriitorii evangheliilor, din memoria celor care au fost martori la evenimentele respective şi a celor care au primit aceste relatări de la acei martori. Prima evanghelie, cea a lui Marcu, a fost scrisă după aproximativ 40-50 de ani, de la evenimente şi celelalte trei, chiar mai târziu. Să ne imaginăm că istoria celui de-al doilea război mondial ar fi fost scrisă abia în anul 1985, sau în 1990 şi aceasta în condiţiile în care nu ar fi existat nici un fel de documente scrise sau imagini, ci doar folosindu-se de memoria martorilor, participanţi la război. Cam aşa s-a întâmplat cu scrierea evangheliilor şi dacă citim atent începutul evangheliei lui Luca, o să vedem cum s-a documentat acesta când a scris evanghelia sa. (Luca 1; 1-4) Acest text, împreună cu multe nepotriviri, între textele celor patru evanghelii, sunt suficiente argumente pentru a respinge teza care susţine că textele N.T. au fost dictate direct de Dumnezeu, scriitorilor lor.

Nu toate textele N.T. sunt conforme cu realitatea de fapt şi nu toate afirmaţiile consemnate ca aparţinând lui Isus (Iisus) au fost spuse în realitate de El. Unele sunt simple adăugiri, produs al interacţiunii umane, cu textele N.T. Instituţia bisericească şi mă refer acum la prima dintre ele, după cum ştim, şi-a creat chiar propria ei Bibliei. Confuzia, în ceea ce priveşte textele N.T. este însă aşa de mare încât Reforma şi Protestantismul nu a mai putut discerne între ce a fost şi ce nu a fost text autentic şi astfel s-a preluat textele N.T. aşa cum au fost ele canonizate de către Biserica instituţională, Romano Catolică. Trebuie să ştiţi că nu mai există manuscrisele originale al textelor N.T., ci că s-au păstrat numai copii şi că aceste copii diferă, de multe ori, în anumite locuri, între ele.

În zilele noastre însă metodele de cercetare, ale textelor N.T., au evoluat mult şi astfel se poate stabili, mult mai precis, ce aparţine şi ce nu aparţine lui Isus (Iisus). Vă sugerez să intraţi pe Internet şi să accesaţi situri specializate, care se ocupă de problema manuscriselor originale ale N.T. Noi privim cu sfinţenie ceea ce este scris în N.T., dar în felul acesta ‚sanctificăm’ nu doar pe Isus (Iisus), aşa cum ar trebui, ci ‚sanctificăm’ şi instituţia bisericească, care a intervenit cu unele adăugiri şi alteraţii, ale textelor N.T. Aceasta este însă o eroare deoarece între Isus (Iisus) şi instituţiile religioase a existat şi există un mare dezacord, atât de important încât în final El condamnă instituţiile bisericeşti, în primul rând, sistemul lor şi le numeşte „curva cea mare.” Isus (Iisus) a mustrat, în repetate rânduri, instituţia bisericească şi a precizat că, în final, o va „vărsa din gura Sa.” (Apocalipsa 3;16)

Ce urmărea Isus (Iisus)? De ce a intrat în conflict cu religia instituţională? De ce credea El că religia ebraică nu mergea bine şi ce a încercat să schimbe, în legătură cu aceasta? Nu era religia ebraică stabilită tot de El, de ce căuta să o transforme? Este posibil ca religia ebraică să fi evoluat către apostazie sau aceasta a fost de la început deficientă? Am să afirm un lucru şocant pentru unii, dar pe care îl consider adevărat. Orice religie evoluează către apostazie şi religia creştină se îndreaptă exact în aceeaşi direcţie. Înţeleg, în acest cadru, prin apostazie, renegarea indirectă, prin intermediul unor comportamente personale şi instituţionale, a unei credinţe religioase, a unor convingeri, revoltă împotriva învăţăturilor lui Isus (Iisus).

Instituţiile bisericeşti au adăugat la credinţa simplă a lui Isus (Iisus), care se rezuma la o singură poruncă, aceea a dragostei de Dumnezeu şi de oameni, un întreg eşafodaj de ritualuri, dogme şi doctrine obligatorii, tradiţii bazate pe autoritatea spirituală a unora asupra altora. Isus (Iisus) a fost trimis la moarte de către o instituţie religioasă, deoarece El a încercat să descătuşeze lanţurile cu care aceasta legase spiritele oamenilor şi vieţile oamenilor, în ansamblu. Isus (Iisus) a fost unul dintre cei mai antireligioşi lideri din istorie şi a plătit cu viaţa pentru asta. Credeţi că Isus (Iisus) a reuşit până la urmă să înfrângă instituţia religioasă? Nicidecum, aceasta s-a re inventat şi vechea tradiţie religioasă ebraică, instituţională, s-a transformat în Biserică instituţională creştină.

Dacă sunt şi oameni responsabili de eşecul acestor instituţii desigur că şi ei vor intra în analiza lui Dumnezeu. (a se vedea cartea Apocalipsa lui Ioan). Personal, nu doresc să relativizez, sau să semăn confuzie, dimpotrivă aş dori să elimin confuziile, introduse de amestecul ne dorit în învăţătura lui Isus (Iisus) şi în acest mod să crească puterea de discernământ spiritual, a fiecărui Creştin, în parte. Aş dori ca cei credincioşi să nu mai fie atât de ataşaţi, în primul rând, de ‚litera’ N.T., ci, cu prioritate, de Spiritul lui, adică de Persoana lui Isus (Iisus) Cristos, prezent în spiritul fiecărui credincios. Contează „ce credem" deoarece afectează modul în care practicăm ceea ce credem. Contează cel mai mult în Cine credem şi ce imagine mintală avem despre Cel în care credem şi pentru aceasta este important să ştim cât mai exact ceea ce a spus şi ceea ce nu a spus El. Eu resping valabilitatea unui Creştinism care a crescut treptat şi la care fiecare a adăugat „câte ceva.” Trebuie să curăţăm învăţătura lui Isus (Iisus) Cristos de ‚zgură.’ Dacă suntem de acord că prima Biserică instituţională, care este Biserica Romano Catolică are atât de multe ne împliniri, de ce nu mergem cu raţionamentul până la capăt şi nu ne întrebăm dacă nu cumva această primă instituţie bisericească a afectat şi modul de selectare şi chiar şi conţinutul anumitor texte biblice. Eu susţin că da şi încerc să dovedesc acest lucru.