05 Dec.
2012

"Hrană tare" şi "lapte" în Creştinism

 

Gabriel Baicu

Bisericile instituţionale sunt obligate să servească mai mult ‚lapte,’ decât hrană tare, deoarece în mijlocul lor sunt mulţi Creştini „lumeşti,” care înţeleg numai de ordine şi disciplină, de autoritatea impusă asupra lor, decât de glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în propria conştiinţă, a celui născut din nou. În N.T. există şi hrană tare şi doresc să v-o prezint, deoarece eu mă adresez mai ales celor Aleşi şi ei mă vor înţelege. Eu nu sunt legat de lanţurile instituţionale bisericeşti, sunt liber, dau socoteală doar lui Isus (Iisus) despre ceea ce cred. Aş dori ca şi voi să fiţi liberi şi lucrul acesta este posibil prin cunoaşterea adevărului. Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. (Ioan 8; 32) Iată care este hrana tare pe care Pavel nu putea să o dea celor credincioşi, din vremea sa:

 

Isus (Iisus) s-a rugat Tatălui pentru unitate şi toate rugăciunile Lui au fost ascultate. Există unitate, dar una spirituală, în Duhul Sfânt şi nu una instituţională.

 

"11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.

 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.

 13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.

 14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume.

 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.

 16 Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.

 17 Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.

 18 Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.

 19 Şi Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.

 20 Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

 21 Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

 22 Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una –

 23 Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan 17; 11-23)

 

Isus (Iisus) nu vorbeşte de ierarhie, ci de unitate perfectă. Unde este ierarhie acolo nu există unitate perfectă. Această unitate există „în Cristos,” acolo unde suntem legaţi unii de alţii, prin legătura Duhului Sfânt. Modelul nostru de unitate este chiar unitatea din interiorul Trinităţii, adică o unitate perfectă, fără mic şi mare, fără mai puternic şi mai slab, fără nici o ierarhie. Isus (Iisus) şi Tatăl sunt una. Isus (Iisus) doreşte ca noi să fim una, aşa cum Tatăl şi Fiul sunt una. Această unitate spirituală perfectă, între aceia care sunt locuiţi de Duhul Sfânt este dovada că Isus (Iisus) este Dumnezeu şi că El ne iubeşte pe noi la fel cum îl iubeşte pe Isus (Iisus).

 

"1 Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,

 2 cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste

 3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

 4 Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre.

 5 Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.

 6 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi." (Efeseni 4; 1-6)

 

Toate rugăciunile lui Isus (Iisus) au fost ascultate şi deci şi aceea a unităţii.

 

"42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." (Galateni 3; 26-29)

 

Când este vorba despre relaţia dintre femeie şi bărbat ei trebuie să fie într-o astfel de unitate, atunci când sunt „în Cristos.”

 

"26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus (Iisus).

 27 Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus (Iisus).

 29 Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă." (Galateni 3; 26-29)

 

În momentul în care ne-am botezat pentru Hristos ne-am îmbrăcat cu El, deci toţi avem acea valoare de fii, căci noi suntem îmbrăcaţi cu Hristos, deci El ne ‚acoperă,” cu El însuşi, cu persoana Lui şi toţi, atât bărbaţii cât şi femeile suntem priviţi de Dumnezeu aşa cum este privit şi Isus (Iisus). Din cauza lui Isus (Iisus), a îmbrăcării cu El, nu mai suntem bărbaţi şi femeii, evident din punct de vedere spiritual şi nu biologic, toţi suntem una în El.

 

Cât priveşte pe Creştinii lumeşti, aceştia recunosc numai autoritatea impusă, căci conştiinţa lor Creştină încă nu funcţionează corect, dar nici nu este ajutată să funcţioneze, dacă ei sunt hrăniţi numai cu ‚lapte,’ de către instituţiile bisericeşti.

 

"1Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos.

 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi,

 3 pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?

4 Când unul zice: „Eu sunt al lui Pavel!”, şi altul: „Eu sunt al lui Apolo”: nu sunteţi voi oameni de lume?" (1 Corinteni 3; 1-3)

 

Dovada că unii Creştini erau lumeşti erau dezbinările dintre ei, de aceea ei aveau nevoie de o autoritate ca şi cea lumească, care să îi ţină împreună. Iată deci că unitatea spirituală este dovada unui Creştinism corect, recomandat de Isus (Iisus) şi dezbinările sunt dovada unui Creştinism în stare incipientă. Pe Creştinii lumeşti Pavel i-a organizat în adunări, care nu erau bazate pe principiile Împărăţiei lui Dumnezeu, ci pe reguli omeneşti de disciplină şi ierarhie. Aceste reguli erau asemănătoare cu cele ale lumii, cu un conducător, episcop, care „să ţină adunările în frâu” pentru ca cei credincioşi să nu se ‚sfâşie,’ între ei, aşa cum fac mulţi Creştini astăzi.

 

Cât priveşte relaţia dintre bărbat şi femeie, Pavel a trebuit să intervină din pricina unor jupâniţe care încercau să preia conducerea adunărilor din Corint. Repet, era vorba de Creştini lumeşti, oameni care nu înţelegeau bine despre ce este vorba şi bănuiau că astfel de adunări pot fi un prilej de câştig personal. Din păcate intervenţia lui a fost cam milităroasă şi a făcut mai mult rău decât bine. În ceea ce privea femeile Pavel a rămas un Evreu convins şi a preluat aceeaşi atitudine ca şi Evreii, cu toate că, oferind harul lui Dumnezeu ne condiţionat tuturor oamenilor, Isus (Iisus) a modificat radical atitudinea faţă de femei. Pavel precizează că în privinţa locului şi rolului femeilor în Creştinism, cea ce spunea el era de la el şi nu de la Isus (Iisus).

 

"12 Celorlalţi le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o nevastă necredincioasă, şi ea voieşte să trăiască înainte cu el, să nu se despartă de ea." (1 Corinteni 7; 12)

 

"25 Cât despre fecioare, n-am o poruncă din partea Domnului. Le dau însă un sfat, ca unul care am căpătat de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. (1 Corinteni 7; 25)

 

"12 Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere." (1 Timotei 2; 12)

 

După cum se vede, în privinţa femeilor; Pavel nu vorbea de la Isus (Iisus), ci de la el, aşa cum credea el că este mai bine, pentru vremurile respective şi pentru oamenii la care el se adresa. Este interesant de stabilit de ce Pavel a avut o atitudine atât de retrogradă faţă de femei, cu toate că Isus (Iisus) nu i-a cerut acest lucru. Pavel era burlac, spre deosebire de ceilalţi apostoli şi relaţia sa cu femeile era rece, probabil că el vedea în femei un adevărat pericol pentru mântuirea bărbaţilor şi de asemenea este probabil că nici nu le înţelegea. În această privinţă Pavel a rămas mai Evreu decât Evreii.

 

"1 Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că este bine ca omul să nu se atingă de femeie.

 2 Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.

 3 Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat.

 4 Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.

 5 Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina ne stăpânirii voastre.

 6 Lucrul acesta îl spun ca o îngăduinţă; nu fac din el o poruncă.

 7 Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.

 8 Celor ne însuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine." (1 Corinteni 7; 1-8)

 

"5 N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului şi Chifa?

 6 Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?" (1 Corinteni 9; 5-6)

 

Cu toate că el nu era căsătorit le dădea totuşi sfaturi celor căsătoriţi şi aceasta mi se pare o anomalie. În orice caz, pentru cei care spun că există deosebiri biologice între bărbaţi şi femei şi din acest motiv există şi inegalităţi între ei le reamintesc că Pavel spunea că bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci femeia. Deci ideea bărbatului care domină, din punct de vedere biologic, femeia nu se aplică. În concluzie eu mă adresez Creştinilor care sunt născuţi din nou şi între care nu mai există ierarhie, ci unitate perfectă, în dragoste, aşa cum a cerut Isus (Iisus).

 

"34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”

 

Această poruncă este şi pentru bărbaţi şi pentru femei, în egală măsură şi Isus (Iisus) nu a făcut nici o deosebire între ei. Această poruncă este semnul Creştinismului şi nu doar bărbaţii trebuie să iubească cum a iubit Hristos Biserica, dar şi femeile trebuie să iubească, cum a iubit Hristos Biserica, adică cu lepădare de sine şi până la moarte.

 

Vă invit să vizitaţi http://www.youtube.com/watch?v=nQ1UnKJiVlo