01 Dec.
2012

În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va ţine o zi de odihnă

 

Gabriel Baicu

  

    

    

În legătură cu ţinerea sabatului zilei a şaptea eu cred că aceasta nu are cum să fie o Lege veşnică, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, această Lege îşi pierde orice sens, atâta vreme cât acolo nu se va munci, ci va fi doar odihnă veşnică. Acolo cei mântuiţi nu vor munci şase zile pentru ca să se odihnească în ziua a şaptea. Pentru Evrei această Lege îşi avea un sens, căci le dădea prilejul să se gândească la Dumnezeu, cel puţin o dată pe săptămână. Este ceva asemănător cu practicarea Creştinismului, de către cei mai mulţi, în zilele noastre. Ei îşi aduc aminte de Dumnezeu mai ales duminica, în rest îşi văd de vieţile lor. Este iraţional să afirmăm că în veşnicie se va ţine sabatul zilei a şaptea, atâta vreme cât veşnicia este un continuu sabat, adică o continuă odihnă spirituală. Sabatul nu înseamnă, în primul rând, odihnă fizică, ci înseamnă odihnă spirituală. Interdicţia de a mai face lucrări fizice nu are nici un sens dacă aceasta nu duce la odihnă spirituală. Poţi să ţi ca zi de odihnă sâmbăta sau duminica şi totuşi să nu ai odihnă spirituală, adică să nu fi „în Cristos,” adică să nu fi născut din nou. Evreii nu au avut această odihnă spirituală, deoarece aceasta se găseşte doar în contactul personal cu Isus (Iisus). Cum spune Pavel, Iosua nu a putut da adevărata odihnă. (Evrei 4; 8) Prin urmare, odihna din sabatul zilei a şaptea nu era una reală, adică o adevărată odihnă spirituală, pentru Evrei, ci era doar una simbolică, fizică, care prefigura adevărata odihnă, care este în Cristos. În Împărăţia lui Dumnezeu nu se va mai ţine sabatul zilei a şaptea, ci se va ţine sabatul veşnic, în fiecare zi. Prin urmare, atunci când intrăm în odihna veşnică s-a terminat cu ţinerea unei zile şi eu cred că Pavel a clarificat foarte bine acest lucru, în Evrei cap. 3 şi 4.

Pe de altă parte, Împărăţia Cerurilor este înăuntru nostru, atunci când îl primim pe Isus (Iisus) în vieţile noastre. Din acest motiv, în epistola către Evrei, Pavel ne spune că intrăm în odihna noastră atunci când Isus (Iisus) locuieşte în noi şi când deci, Împărăţia Cerurilor intră în noi. Dacă locuieşte în noi Împăratul, fără îndoială, locuieşte şi Împărăţia acestui Împărat. Dacă Isus (Iisus) locuieşte în noi, atunci noi intrăm în propriul nostru sabat, care este altul decât sabatul evreiesc. De ce este altul? Sabatul nostru nu mai este delimitat de zile, deoarece în Împărăţia lui Dumnezeu, care este în noi este un sabat veşnic. Noi nu suntem ai lui Isus (Iisus) numai sâmbăta sau duminica şi El nu alege să locuiască în noi numai în aceste zile. Noi nu dăm cinste lui Dumnezeu şi nu ne gândim la El numai sâmbăta şi noi nu cinstim o zi, ci îl cinstim chiar pe Dumnezeu, în fiecare zi. Sabatul V.T. vorbeşte despre o odihnă fizică, care prefigurează odihna spirituală, pe care o avem în N.T., în Isus (Iisus). Odihna de sabat a Evreilor necesita o anumită zi, deoarece în rest oamenii nu îl aveau pe Dumnezeu în ei, ci Dumnezeu se manifesta în afara lor, în Templu. Sabatul zilei a şaptea şi Templu erau strâns legate, căci în zilele de sabat, Evreii se adunau în Templu. Numai că Templu evreiesc nu mai există, acesta a fost distrus, aşa cum anunţase Isus (Iisus).

În N.T. Templele lui Dumnezeu suntem noi, deoarece trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. În aceste condiţii, noi nu ne întâlnim cu Dumnezeu o dată pe săptămână, în Templu, ca şi Evreii, adică sâmbăta, ci ne întâlnim în fiecare zi cu El, în noi. Ţinerea unei anumite zile în N.T. nu mai are nici un sens şi cine totuşi ţine o zi pentru Domnul o ţine, dar cine nu pentru Domnul nu o ţine. Fiecare trebuie să fie pe deplin încredinţat în cugetul lui sau al ei. (Romani 14; 5) Fiecare trebuie să ia o decizie personală, cu privire la ţinerea sâmbetei, a duminicii sau la ne ţinerea nici unei zile. Această încredinţare personală este miezul învăţăturii evangheliei. Nu ni se poate impune ce să credem, ci fiecare trebuie să îşi formeze propriile convingeri, în materie de credinţă. Dacă aş fi convins că trebuie să ţin sabatul zilei a şaptea aş face acest lucru, pentru mulţumirea lui Dumnezeu. Eu sunt convins însă că sabatul fiecărui Creştin, născut din nou este prezenţa lui Isus (Iisus) în viaţa sa, deci nu este vorba de timp fizic, ci de timp spiritual. Dacă alţii cred altfel este dreptul lor şi fiecare răspunde direct în faţa lui Dumnezeu, de convingerile sale. În N.T. sunt şi texte care ar părea că susţin ţinerea sabatului ca zi, dar numai la prima vedere şi ele sunt mult mai ne clare decât cele care prezintă sabatul zilei a şaptea ca pe un simbol, sabatul fiind doar  umbra lucrurilor viitoare, adică o indicaţie fizică pentru o realitate spirituală, care se împlineşte în Cristos. Fiecare trebuie să pună în balanţă textele biblice care sugerează ţinerea sabatului fizic şi pe cele care sugerează că nu trebuie ţinută nici o zi, dar trebuie intrat în odihna spirituală, care este Cristos şi fiecare trebuie să ia o decizie personală, în acest sens.