27 iunie
2012

Intoleranţa religioasă în Creştinism

 

Gabriel Baicu

Eu nu pot să spun cu siguranţă absolută dacă cea mai bună variantă de botez în apă este cea a copiilor sau cea a adulţilor, dar pot să spun cu siguranţă că trebuie să respectăm convingerile fiecăruia, în această privinţă şi în toate celelalte aspecte ale vieţii spirituale. Credinţa creştină se bazează pe convingeri proprii şi nu pe „adevăruri absolute.” Desigur că pentru orice Creştin faptul că Isus (Iisus) este Calea, Adevărul şi Viaţa este un adevăr cu valoarea absolută. Eu mă refer însă la relativitatea adevărurilor doctrinale, care se pretind a fi „adevăruri absolute.” Acestea din urmă nici nu există şi oricine afirmă că posedă astfel de „adevăruri absolute” minte. În Biblie, în Marcu 16 cu 16, scrie că cine crede şi se va boteza va fi mântuit dar acest text nu a existat în primele manuscrise ale evangheliei după Marcu şi deci nici în manuscrisele originale, după care aceste prime copii au fost făcute. Textul original al evangheliei după Marcu s-a pierdut, aşa cum nu mai există nici celelalte texte ale N.T. Isus (Iisus) nu a spus aceste cuvinte, adică cele cuprinse în Marcu 16 cu 16 şi ele nu se regăsesc nici în celelalte trei evanghelii. Ştim că trebuie să parcurgem botezul în apă, dar ca să fim sinceri, în afara textului ne autentic din evanghelia după Marcu 16 cu 16, nu avem altă bază Biblică care să impună cu toată fermitatea principiul că numai botezul în apă al maturilor este cel valabil. Cine crede însă cu convingere că aşa stau lucrurile şi că numai botezul în apă al maturilor este cel valabil, este un drept care trebuie respectat şi nimeni nu poate să îl tăgăduiască. Pe de altă parte, aceia care îi dispreţuiesc şi îi condamnă pe cei sau pe cele, care nu cred ca şi ei, nu au nici o bază să facă acest lucru şi procedează ne creştineşte, în acest fel devenind unealta instituţiilor bisericeşti care se folosesc de ei, pentru a îşi atinge propriile ţeluri. Aceste finalităţi nu sunt, de cele mai multe ori, legate de scopuri cu caracter spiritual, ci de interese instituţionale, de proliferare a unor organizaţii religioase.    

Textul actual al evangheliei după Marcu, a fost completat cu versetele de la 9 la 20 mult mai târziu şi astfel a apărut în scrierile N.T. Isus (Iisus) nu a spus acele cuvinte, adică cele cuprinse în Marcu 16; cu 16, ele au fost scrise de copiştii care le-au adăugat pentru că aşa au crezut ei, dând astfel toată comunitatea creştină peste cap. Pot să susţin cu toată siguranţa că nu există nici o interdicţie în N.T., care să împiedice botezul în apă al copiilor. Dacă Dumnezeu ar fi dorit acest lucru ar fi introdus printre cele zece porunci, sau Isus (Iisus) ar fi precizat că nu este permis să fie botezaţi copiii în apă. Se întâmplă însă exact invers, adică Dumnezeu a poruncit tăierea împrejur a copiilor la cea mai fragedă vârstă, atunci când aceştia nu aveau discernământ propriu de a hotărî ce se întâmplă cu ei. De ce a cerut Dumnezeu tăierea împrejur a copiilor fără ca aceştia să poată să fie consultaţi? Copii urmau să intre în poporul lui Dumnezeu aşa cum prin botezul în apă se consideră că cineva devine Creştin. Isus (Iisus), la rândul Lui, a cerut celor din jurul Său să lase copii să vină la El. Isus (Iisus) nu a interzis în nici un fel botezul în apă al copiilor şi ceea ce nu este interzis, este permis. Unde Isus (Iisus) a dorit să interzică un lucru anume a făcut acest lucru, de exemplu curvia sau goană după bani. Dacă nu există nici o interdicţie în Biblie, care să împiedice botezul în apă al copiilor, de ce se face atâta caz, de acest aspect şi de ce se consideră Neo-protestanţii superiori celorlalte confesiuni creştine, din acest punct de vedere? Nu cumva este pur şi simplu vorba de prozelitism şi cea mai bună metodă de a atrage noi membrii este aceea de a îi convinge pe credincioşi că au o nevoie vitală de a fi rebotezaţi la maturitate?  Eu cred că despre aceasta este în primul rând vorba.

Nu fac în nici un fel jocul Bisericii instituţionale Ortodoxe deoarece afirm că dacă botezul în apă se poate face şi copiilor şi, după caz, bineînţeles şi maturilor, totuşi botezul cu Duhul Sfânt nu îl poate face oamenii, ci numai Dumnezeu. Din acest motiv, mulţi Creştini Ortodocşi rămân subdezvoltaţi, din punct de vedere spiritual, adică nu au niciodată o adevărată viaţă spirituală, întrucât ei niciodată nu parcurg procesul naşterii din nou şi nu dobândesc roadele şi darurile Duhului Sfânt. Preoţii realizează Mirungerea copiilor, care simbolizează umplerea lor cu Duh Sfânt, dar aceasta nu reprezintă în fapt procesul complex pe care o persoană îl parcurge în transformarea sa spirituală, ci reprezintă doar un simbol, un ritual, care întruchipează o realitate, dar nu este realitatea însăşi.

Dacă ar fi cu adevărat corecţi, Neo-protestanţii ar respecta convingerile privitoare la botezul în apă al Creştinilor Ortodoxi şi s-ar concentra să le comunice despre nevoia naşterii din nou, a regenerării spirituale, fără de care nimeni nu poate vedea şi nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3; 3-6) În toate cazurile, convingerile proprii ale fiecăruia trebuiesc respectate şi fie că este vorba despre Ortodoxi sau Neo-protestanţi, toţi au şansa mântuirii sufletului, prin credinţa pe care o au de la Dumnezeu şi nu prin momentul botezului în apă. Credinţa este un dar spiritual şi Acela care dă acest dar, are grijă ca acest dar să producă efecte şi acest lucru este valabil pentru fiecare Creştin în parte. Mulţi sunt aceia care sunt dedicaţi cu trup şi suflet unor doctrine religioase şi unor instituţii bisericeşti, dar acest gen de dedicare îl merită numai Dumnezeu şi nici de cum organizaţiile religioase sau învăţăturile lor doctrinare. Nu trebuie să fim buni Ortodoxi, buni Romano Catolici, buni Baptişti, buni Penticostali, etc, ci trebuie să fim doar buni Creştini.